Stres cotidian, oboseala, nepotrivire de temperamente, frustrari personale... Am încetat de mult timp sa ma mai întreb care sunt cauzele obiective ale certurilor, de cele mai multe ori stupide, pe care le am cu iubitul meu pornind de la diverse detalii pe care la o ora dupa ce ne împacam nici nu mi le mai amintesc. Asta poate pentru ca în ultima vreme ne certam din ce în ce mai rar. Nu, nu ne-am schimbat peste noapte, însa ultima experienta pe care am trait-o ca efect secundar al unei crize de nervi conjugale ne-a lecuit pentru ceva timp de instinctul de a da frâu liber crizelor de nervi.

Totul a început, ca de obicei, dupa o zi stresanta la serviciu, joia trecuta. Ne-am întâlnit dupa-amiaza, dupa ce fiecare dintre noi a încercat sa se debaraseze de problemele profesionale. Nu speram la cine stie ce efecte miraculoase, însa m-am obisnuit cu gândul ca în putinele ore din zi în care ne vedem ar trebui sa lasam deoparte tot ceea ce ne-ar putea face rau. Se pare însa ca ziua de joi nu a fost însa cea mai fericita alegere pentru a pune în aplicare bunele mele intentii. Iubitul meu m-a întâmpinat cu o figura posomorâta si cu nervii de rigoare, pricinuiti de sfertul de ora în care este nevoit sa ma astepte în masina pentru ca nu sunt gata la timp. Am trecut peste, însa cineva se pare ca programase deja totul cu foarte mare atentie. De undeva, din stânga a aparut ca din senin o masina a unei scoli de soferi. Iubitul meu este un conducator auto caruia nu-i lipseste nimic din recuzita unui sofer adaptat în totalitate traficului din România, asa ca simpla miscare gresita a unui biet învatacel îi provoaca reactii nebanuite. M-am obisnuit deja cu asta si încerc sa ramân pasiva. De data asta însa, obosita cum eram, mi s-a parut ca iubitul meu este chiar nedrept cu bitul om, care în fond, nu are nici carnet si poate ca, cine stie, era pentru prima data la volanul unei masini. Nu mai tin minte ce remarca am facut, dar cert este ca iubitul meu a izbucnit într-o adevarata furtuna de replici aruncate nici el nu stia cui. M-a enervat cumplit în momentul în care am simtit ca apasa pe acceleratie doar de dragul de a-i arata celuilalt unde îl va duce mult râvnitul permis de conducere.

Nu am apucat sa rostesc vreun cuvânt înainte de a simti impactul puternic. Masina noastra a intrat puternic în portbagajul celei din fata, al carei conducator provizoriu se chinuia de zor sa faca o parcare laterala. Am tras o sperietura îngrozitoare. Nu a patit nimeni nimic, însa ambele masini aratau groaznic. Prima reactie a fost sa urlu de nervi si sa plec pe jos acasa, nu înainte sa arunc o ploaie de replici acide iubitului meu care purta toata vina pentru nefericitul incident. Când i-am vazut însa chipul îngrozit si i-am simtit tremurul din voce atunci când m-a întrebat daca sunt bine, am ramas fara cuvinte. Am mers cu el peste tot, la politie, la asigurari, în service, fara sa scot vreun cuvânt. Am rezolvat destul de repede totul si dupa trei zile am scos masina din reparatie.

Tot drumul m-am abtinut sa nu plâng pentru ca mi-am dat seama ca se putea întâmpla o tragedie. Si asta din cauza unei banale crize de nervi care s-a risipit brusc în urma accidentului si pe care a tratat-o pentru suficient timp de acum înainte o reteta periculoasa, care ar fi valorat câteva zeci de milioane daca nu am fi avut asigurare. Cred ca totusi, pe viitor, voi apela la retete mai simple. (egirl.ro)

Comentarii

Comentariu nou

Comentarii
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
UBB:	-culoare-aquanegrualbastrufuchsiagriverdelimemaronavyolivepurplerosuargintiutealalbgalben -marime-minusculmicmediumareimens

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."