Nu sunteti inregistrat?
Prima Pagina Stiri||Noutati Stiri Politice De frica, nu mai vorbim romaneste
De frica, nu mai vorbim romaneste
Miercuri, 25 Februarie 2009 03:33

 Românii ce au ales sã-şi ducã viaţa în Italia trãiesc sub teroarea naţionalitãţii. Pînã acum cîţiva ani, erau respectaţi, acum, sînt cu toţii consideraţi nişte huligani, ţigani împuţiţi, cerşetori sau chiar mai rãu de atît: hoţi, violatori şi criminali. Indiferent de statutul social, de profesie, românii au primit cu toţii aceastã titulaturã, sînt vãzuţi drept ce poate fi mai rãu şi mai urît în lume.

„Italienii ne numeau rasişti, acum,  roata s-a întors“
De aceste probleme se lovesc, de aproape un an, şi Toma şi Vasilica, doi soţi care au ales calea strãinãtãţii în urmã cu mai bine de 9 ani. N-au plecat din ţarã pentru cã aşa au vrut, ci pur şi simplu pentru cã şi-au dorit un trai mai bun pentru ei şi copiii lor. Cu toate cã amîndoi aveau studii superioare, România nu le-a oferit posibilitatea sã poatã trãi decent din banii cîştigaţi aici, cu toate cã fãceau ceea ce le plãcea. Aşa au ajuns în Italia, la Roma. Nu i-a primit nimeni cu braţele deschise nici acolo, dar în scurt timp au reuşit sã se punã  pe picioare. Vasilica şi-a gãsit de lucru într-un spital, ca asistentã medicalã, iar Toma, de la cadru didactic, a ajuns sã lucreze la o firmã de fabricat şi montat termopan. Mai mult, în scurt timp, bãrbatul şi-a gãsit şi un al doilea job, la fel de bine plãtit, incomparabil cu cît ar fi cîştigat în ţarã. Le mergea bine. Erau respectaţi şi respectau la rîndul lor. Nimeni nu-i  considera altfel şi nici nu-i dãdea la o parte doar pentru cã erau din România. Anii au trecut.... Cei doi soţi au putut sã mai punã şi un ban deoparte, dar au şi trimis bani acasã, iar copiii lor au avut tot ce şi-au dorit, şi-au finalizat studiile universitare, au ajuns oameni în toatã firea, pe picioarele lor. Cei doi pãrinţi le-au oferit celor trei copii şi vacanţe anuale în Italia. Acum, situaţia s-a schimbat, nu mai e aceeaşi. Pe zi ce trece, românii cinstiţi sînt nevoiţi sã plece capul şi sã-şi ascundã naţionalitatea. „Acum  9 ani, cînd am ajuns la Roma, nu existau diferenţe de naţionalitate. Românii, fie ei şi ţigani, nu erau daţi la o parte. Cunoscînd oarecum practicile celor care trãiau din cerşit, îi sfãtuiam uneori pe italienii extrem de generoşi sã fie mai rezervaţi, sã nu mai risipeascã atîţia bani şi mai ales sã nu mai creadã cã banii pe care îi dau copiilor pentru a nu muri de foame ajung sã fie cheltuiţi  pe hrana acestora. Italienii ne numeau rasişti. Acum, roata  s-a întors. Italienii declarã sus şi tare cã nu mai suportã pe teritoriul ţãrii lor pe nici un român, fie el cît de cinstit“, povesteşte Toma.

„Român = ţigan“
De acum un an, situaţia s-a schimbat radical. Primii români luaţi în vizor au fost ţiganii, pentru furturile şi violurile în care erau tot mai des implicaţi. „Ura italienilor s-a extins de la ţigani la noi toţi, cei care venim din România. De cîteva sãptãmîni, italienii au început sã iasã în stradã şi sã cearã repatrierea noastrã. Peste tot în gãri, pe pereţii anumitor clãdiri, poţi vedea scris cu grafitti tot felul de mesaje. Toate fac referire la români. Omorîţi-i!!! Afarã cu românii din ţara noastrã!!!  Emisiunile şi ştirile tv ori radio prezentate pe posturile italieneşti scot în evidenţã numai faptele rele sãvîrşite de conaţionalii noştri.  90% din spaţiul acordat publicaţiilor scrise ne este acordat tot nouã, românilor. În nici unul din aceste materiale de presã nu avem o imagine pozitivã. Pentru italieni, român = ţigan“, explicã Toma. Românii cinstiţi, care s-au fãcut cu greu respectaţi în Italia, prin muncã cinstitã, au ajuns acum sã se teamã de ceilalţi români rãufãcãtori, dar şi de italienii care le-ar putea face rãu oricînd. „Teama cã ni se poate întîmpla ceva rãu existã şi în rîndul nostru, al românilor. Nu ne e fricã de cei care ne cunosc, pentru cã ştim cã nu ne-ar cauza probleme. Ne ferim de românii noştri rãufãcãtori, dar şi de italienii porniţi împotriva poporului din care provenim. Am încercat sã ne luãm mãsuri de siguranţã. De ceva timp, nu mai comunicãm absolut deloc în limba maternã. Faptul cã vorbim perfect italiana ne ajutã enorm. La piaţã, la magazin, atunci cînd vedem ţigani în preajmã, ne ferim. Ne pot ataca oricînd. De asemenea, nu ne mai permitem sã mergem prea mult pe jos. Cu atît mai puţin dupã lãsarea întunericului. Am observat cã italienii şi-au luat şi ei mãsuri împotriva românilor. Sînt mult mai mulţi carabinieri, iar controalele sînt din ce în ce mai intense şi mai serioase... La orice pas, eşti oprit şi ţi se cer actele“, completeazã Vasilica.

„Avem noroc cã sîntem mai blonzi“

O altã întîmplare de care Cristina şi pãrinţii sãi or sã uite foarte greu sau poate niciodatã a avut loc tot într-una din zilele trecute, pe cînd cei trei se aflau la o plimbare prin centrul Romei. „Noi stãm exact în centrul Romei şi, indiferent unde ne-am duce, e inevitabil sã nu trecem pe acolo. Aşa am ajuns sã nimerim exact în momentul în care grupurile de italieni se strînseserã acolo şi scandau lozinci împotriva noastrã. Abia am reuşit sã ne strecurãm neobservaţi. Cea mai mare dorinţã în acel moment era sã ajungem cît mai repede acasã. Nu ne mai temeam pentru noi, ci pentru fata noastrã, care ne însoţea. La cît erau de revoltaţi italienii, cu siguranţã, dacã ar fi ştiut cã sîntem români, ne-ar fi linşat. Un mare noroc în acest sens avem cu trãsãturile feţei şi culoarea deschisã a pielii, care ne fac a pãrea mai degrabã veniţi din ţãrile nordice decît din România“, povesteşte Vasilica.

„Într-o cafenea, ne priveau ca pe delincvenţi“
Acum cîteva zile, Cristina, unul dintre copiii celor doi soţi, a mers în Italia sã-şi viziteze pãrinţii. Trãia cu teama cã li se poate întîmpla ceva rãu. Vãzuse la televizor conflictele din ce în ce mai puternice iscate de italienii care-şi doresc cu orice preţ ca românii aflaţi pe teritoriul ţãrii lor sã fie repatriaţi şi a vrut sã se asigure cã sînt bine. „De 9 ani merg constant în Italia. Pãrinţii mei mã chemau pe mine şi pe cei doi fraţi ai mei sã petrecem vacanţele acolo. Sãptãmîna trecutã, am mers din nou. Nu m-aş fi gîndit ca situaţia pe care o vãd la televizor sã fie mai mult decît realã. Pînã anul trecut, era linişte şi pace. Am observat o schimbare încã din secunda urmãtoare, dupã ce am cãlcat pe teritorul Italiei.  Pînã acum, ajunşi în aeroport, cãlãtorii, fie ei din orice colţ al lumii, erau urcaţi într-un autocar care-i ducea sã-şi preia bagajele. De data aceasta, doar noi, cei veniţi din Bucureşti, am fost îndrumaţi precum oile în turmã sã mergem pe jos pînã acolo. Mai primeam ceva indicaţii de pe margine: Nu cãlca linia... Mergi drept înainte! Acesta este doar un exemplu, dar într-o sãptãmînã, am avut timp sã observ mult mai multe aspecte, toate arãtînd cã italienii sînt împotriva tuturor românilor“, spune Cristina. Îşi aminteşte şi cum a fost tratatã într-o cafenea din centrul Italiei. „Am intrat sã beau o cafea, însoţitã tot de un român. Patronul îi superviza pe toţi cei care cãlcau pragul acelei locaţii. Deşi vorbeam în italianã, noi nu avem un accent perfect, iar  patronul şi-a dat repede seama cã nu sîntem de pe acolo. A venit sã ne întrebe de ce naţionalitate sîntem.  La început, ne-am eschivat sã-i spunem adevãrul, dupã care i-am mãrturisit. Reacţia a fost una deloc normalã. Ne-a spus cã avem noroc cã una dintre angajatele sale este româncã  şi cã e o fatã de milioane, altfel s-ar fi vãzut obligat sã ne trateze ca pe nişte români ce eram. Cît timp am stat în bar, ne-a privit încontinuu, aşa, dubios, de parcã am fi comis cine ştie ce delict sau eram pe punctul de a face asta... Fiecare înghiţiturã de cafea ne-a intrat cu noduri. O altã experienţã pe care o trãiam la fiecare vacanţã în Italia era cãlãtoria cu trenul. Am mers şi în aceastã mini-vacanţã. Ca întotdeauna, în tren erau români ce încercau sã-şi cîştige existenţa cîntînd la acordeon. Dacã pînã acum din doi cãlãtori  cel puţin unul bãga mîna în buzunar ori  deschidea portofelul şi oferea o sumã cît de micã în schimbul momentului artistic prestat de român, de data aceasta, dintre toţii cãlãtorii care se aflau în cele douã vagoane, nici unul nu a mai fãcut acest gest. Cu toţii îşi fereau buzunarele, ca nu cumva sã fie prãdaţi“, adaugã Cristina.  (Curierul Zilei)

Comentarii
Comentariu nou
Comentarii
Nume:
Email:
 
Titlu:
UBB:
[b] [i] [u] [url] [quote] [code] [img] 
 

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Material Google

 

Cine e Online

Avem 86 vizitatori şi 1 membru online
Fata din Prima Pagina

Arhiva Fata din PrimaPagina!
 

Linkuri Sponsorizate

Hollywood - Right now . mp3
Trupa Hollywood - hitul verii: Right Now Hollywood band
Ads by Primul Portal!

Parteneri

UCV - eBank
Aplicatie online Internet Banking (ebank) pentru studentii UCV
UCV -Trendix Download
ERP pentru studentii UCV
BULLET.RO
Totul despre Gaming
Parteneri Primul Portal!