|
Publicaţia Le Monde aduce un omagiu cinematografiei româneşti,
reprezentată la Cannes (13 - 24 mai) de filmele "Amintiri din Epoca de
Aur", "Poliţist, adjectiv" şi "Cea mai fericită fată din lume", în
articolul "Avangarda românească rezumă 30 de ani de tragedie naţională
în trei filme amuzante".
"Festivalul de la Cannes are un rol
important în ceea ce priveşte descoperirea şi recunoaşterea
cinematografiei române tinere, una dintre industriile de film emergente
cele mai savuroase ale momentului", scrie Le Monde.
"A curs deja destulă cerneală pentru a mai fi nevoie să redefinim
spiritul acestei cinematografii. Cocteilul care a făcut posibilă o
asemenea cinematografie este acesta: un mare fond de Ionescu, deasupra
căruia este ras Cioran, cu puţin Tzara presărat deasupra. Şi un astfel
de cocteil are gustul pronunţat al absurdului metafizic, al umorului
negru şi al iredentismului politic, un spirit care farmecă prin
amestecul de istorie şi insolenţă, atitudine cultivată de
cinematografia cehească în anii ´60", adaugă prestigiosul cotidian
francez.
"Întoarcerea pe Croazetă a acestor filosofi ai bizarului aduce un suflu
nou, o fantezie insolită peste torentul otrăvit de angoasă şi
hemoglobină care se revarsă pe ecranele de la Cannes", mai scrie Le
Monde.
Mungiu, care a realizat, potrivit Le Monde, cel mai grav film al
generaţiei sale ("4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", recompensat cu Palme
d´Or, n.r.), s-a întors pe Croazetă împreună cu câţiva prieteni pentru
"Amintiri din Epoca de Aur", pe care l-a descris astfel: "Acest film
este realizat în stilul filmelor italiene din anii ´60-´70, populare,
directe şi amuzante. Încerc să regăsesc sufletul popular al
cinematografiei".
Potrivit Le Monde, "Amintiri din Epoca de Aur" a făcut publicul străin
să înţeleagă mai bine rolul umorului "care a ajutat un popor îmbibat de
suprarealismul totalitar să supravieţuiască".
"Oare această tentaţie a dispărut din România, odată cu eliberarea de
sub dictatură? Ar trebui să ne îndoim de acest lucru, privind cel de-al
doilea lungmetraj al lui "Corneliu Porumboiu, «Poliţist, adjectiv».
Pelicula prezintă un poliţist care află de reţeaua unor tineri care ar
putea fuma marijuana. Ancheta, derizorie de altfel, mobilizează toate
resursele unei birocraţii depăşite şi inepte, care pare că a conservat
intacte reflexele din perioada comunismului. Sub semnul absurdului,
«Poliţist, adjectiv» face o savuroasă analiză semantică a limbii de
lemn din textele de lege. Într-un final extraordinar, poliţistul onest
şi superiorul său ierarhic se contrazic asupra a ceea ce înseamnă
«conştiinţa morală»", mai scrie Le Monde.
"Dacă personajele din acest film par a fi, cum a subliniat şi autorul,
«în tranziţie între vechea şi noua societate românească», noua
societate românească este prezentată în filmul lui Radu Jude, «Cea mai
fericită fată din lume»", potrivit cotidianului francez.
Dacă filmele lui Mungiu şi Porumboiu rulează la Cannes în secţiunea Un
Certain Regard, pelicula "Cea mai fericită fată din lume" a fost
inclusă într-o secţiune paralelă a festivalului, Association du Cinéma
Indépendant pour sa Diffusion (ACID). "Cea mai fericită fată din lume"
este prezentat de Le Monde ca fiind o producţie remarcabilă. "Filmarea
clipului promoţional, care devine un infern, şi sordida dispută între
tânără (Delia, n.r.) şi părinţii săi, care vor să vândă maşina
câştigată de ea la o promoţie, ocupă tot filmul, o glumă picantă despre
publicitate", apreciază Le Monde.
"Treizeci de ani de istorie românească atroce au defilat la Cannes în
trei filme care au delicioasa politeţe de a ne invita să râdem",
încheie Le Monde. (Obiectiv)
|