Zilele trecute aţi putut citi în ziarul nostru despre prima asociere a pasionaţilor  de energii regenerabile din Argeş, care a devenit  practic prima filialã judeţeanã  a Asociaţiei patronale Surse Noi de Energie (SunE). 95% din cei care s-au arãtat interesaţi de asociaţie sînt patroni ce au obiecte de activitate care pot acoperi toate domeniile energiilor regenerabile, dupã cum ne-a spus preşedintele noii filiale, ing. Cicerone Marinescu (foto). „Avem în judeţ oameni care au participat la proiecte importante de cercetare în toate ramurile - fotovoltaic, biogaz, hidrocentrale de pîrîu, eoliene termosisteme etc.). Avem şi o iniţiativã de construcţie în serie a unor generatoare, la Negraşi. Existã generatoare româneşti produse la Medgidia, de 2 kW, care costã 5-7.000 euro cu tot cu baterii, dar ne intereseazã orice nou prototip. Nu sîntem nişte entuziaşti, ci organizaţia are şi o laturã practicã: i-am pus în legãturã pe unii patroni cu clienţi şi ne luptãm pentru amendamente legislative în favoarea acestor tehnologii“, ne-a explicat preşedintele asociaţiei, care poate fi contactat de cei interesaţi de domeniu la telefonul 0723635315.
A fãcut  „oraş“ în sat
Puţini ştiu cã în judeţ existã oameni care au astfel de preocupãri de zeci de ani, de pe vremea cînd nu existau surse de informare, şi care au fost adevãraţi pionieri eco în zonele lor. Traian Joiţescu, pentru cunoscuţi Titinel, din comuna Cuca, sat Cotu, maistru electrician la Transelectrica, a fost primul din satul lui care a avut curent, pe cînd reţeaua actualã (care şi acum are pierderi mari) nu exista. Vecinii lui s-au mirat întotdeauna de generatorul eolian din curtea sa, dar nu s-au gîndit niciodatã sã ia curent de la el. „Pe la mine nu a fost de 10 ani, nici eu pe la el, şi noi avem curentul nostru, nu ne trebuie al lui. Dar abia acum am auzit treaba asta, cã ne poate da curent“, spune nea Marin, vecinul din vale. „Îl ştiu pe Titinel de mic copil şi fãcea invenţii de la 6 ani. Cînd era la şcoalã şi profesorul de fizicã ne arãta ceva nou, construia lucrul acela dupã schemã, iar profesorul nu ne mai arãta dupã desenul din carte, ci dupã ce fãcuse el“, spune alt vecin, nea Virgil. „ţin minte, acum vreo 30 ani, cînd a fãcut fofeaza aia. Avea material, cã lucra în domeniu. Cînd am vãzut-o cum se învîrte, am fost la el: Ia, bã, sã vãd şi eu drãcia ta! Mi-a arãtat cum merge şi cum intrã firele în baterii. Nu era curent decît în centrul comunei. Eu nu aveam, dar el avea“, ne-a spus Gheorghe Pîrvu, profesorul de matematicã al comunei.

„ţineam aprins pînã la 12 noaptea“
Pentru nea Titinel, însã, invenţia a fost ceva firesc, şi şi-a pãstrat obiceiul de a crea mereu ceva nou. „De la Gãvana la mine este cea mai lungã reţea şi se întrerupe des, cã mai cade cîte o creangã peste fire. Pînã în ’70, cei din sat se luminau doar cu lampa. Atunci cînd am aprins pentru prima datã 4 becuri de 24 volţi, eram de 18 ani şi nu pot sã vã spun cum m-am simţit. Ştiam cã trebuie sã meargã, erau lucruri pe care le cunoşteam de la serviciu, dar, cînd a pornit, am avut o satisfacţie extraordinarã. Puteam citi şi la 150 m departe de casã. ţineam aprins pînã la 12 noaptea şi era luminã doar la mine, în locul acela, în Capul Piscului. Oamenii spuneau cã ograda mea e Oraşul din Capu’ Piscului, povesteşte el mîndru. Chiar dacã între timp a fost racordat împreunã cu tot satul la reţeaua CEZ, generatorul eolian funcţioneazã în continuare neschimbat de 16 ani, doar cu cîteva schimburi de curele, şi alimenteazã iluminatul casei, ce are montate circuite duble, cu becuri diferite pentru cele douã reţele. În vederea producerii curentului, foloseşte componente ale unui vechi autobuz ICAR, cu care produce 1,5 kw, jumãtate faţã de cît producea instalaţia cu 12 pale. „Acum 35 de ani, am conceput un generator şi am folosit un grup electrogen din acela cu care se dãdea film la sate, luat de la Piteşti de la Cinematografie şi recondiţionat. Primul meu salariu, 1.100 de lei, l-am bãgat într-un generator de 1,2 kw, cu motor în  2 timpi, la care dãdeai la manivelã, ca sã porneascã. Apoi, am zis sã fac şi o sursã proprie de energie şi am fãcut eolianul, acum 27 de ani. Nu am construit tot dintr-o datã, ci în 4 - 5 ani. Modelul nu a fost luat de nicãieri, ci a fost conceput de mine. Ideea era sã fie la înãlţime şi cît mai mare. Are 16 m cu tot cu paratrãsnet şi  la început l-am fãcut cu 12 pale, apoi cu 6 pale, iar acum l-am redus la 4, pentru cã producea prea mult şi nu aveam unde stoca atîta energie“, mai spune Traian Joiţescu. El lucreazã, însã, la îmbunãtãţirea invenţiei sale, cu un generator modificat, care în circa o lunã îi va permite sã producã mai mult, cu o turbinã mai micã, ridicatã la 30 de metri înãlţime. „Cu acest generatorator mai performant aş putea da curent şi la cei din sat, în caz de nevoie, mai ales cã, de cînd s-a tãiat pãdurea, bate vîntul mult mai tare“, spune el. Conform calculelor proprii, forma palelor sale este mai avantajoasã decît cea a generatoare-lor olandeze în formã standard
de elice de avion şi preferã palele montate în ax orizontal, nu vertical, cum recomandã unii specialişti pentru zona sa.

„Fac hidrocentralã  cu 5 milioane“
„Nu poate face decît calcule aproximative ale unei astfel de construcţii create pentru alte locuinţe. Partea strict eolianã (turbina) o poate face, însã, cu 20 de milioane, pe lîngã care mai e nevoie de generator (minimum 38 de milioane, dacã e cumpãrat din comerţ), un invertor de 2 milioane şi o baterie de tractor de 8 milioane (ar fi mai bune douã)“. Bateria sa (pe care a creat-o tot singur) îi ajunge douã luni pentru iluminat sau douã sãptãmîni, dacã foloseşte şi aparate electrocasnice. În afarã de stocarea energiei în baterii electrice, are şi varianta transformãrii ei în energie gravitaţionalã (ridicarea unei greutãţi ori a apei în sus, la deal), care sã fie folositã apoi treptat, în funcţie de nevoie. Nu i se pare nimic greu aici, nici de materie primã nu se plînge. I se pare cã la punctele de colectare a fierului vechi se face o mare risipã, aruncîndu-se la topit motoare „la care s-a muncit“ şi din care este în stare sã facã aproape orice. Ceea ce regretã  cel mai mult e cã în apropiere nu are nici un curs de apã. „Dacã aveam, fãceam o microhidrocentralã, de ţipa lumea! Cei care au un pîrîu chiar şi la 500 m distanţã pot rezolva cu curentul mult mai ieftin. Dacã e prea departe, centrala se poate pune într-o structurã ermeticã, sã nu se umble în ea. Cu circa  4 - 5 milioane se poate face generatorul, iar el nu mai are nevoie de baterii de stocare, ci se foloseşte direct, pentru cã apa curge continuu. E mult mai ieftin pentru casele izolate, decît sã se racordeze la CEZ cu 2 miliarde“, spune electricianul, care e gata sã înveţe pe oricine cum sã procedeze, contra unei plãţi de numai cîteva milioane (dupã cum ne-a spus, dupã ce am insistat mult). Traian Joiţescu a mai inventat şi un sistem care permite unui utilaj agricol sã facã dintr-o singurã trecere trei operaţii: semãnat, erbicidat şi pus îngrãşãminte, şi se ocupã de un nou sistem care poate înlocui alimentarea cu gaz a unei locuinţe: „Cu o groapã de 4,5 mc de paie acoperite cu un capac, se poate alimenta cu gaz metan timp de 3 luni un aragaz cu 3 ochiuri“, ne-a mai explicat nea Titinel, dîndu-ne oricîte amãnunte tehnice am fi cerut.

Nu i se mai ia curentul
Cea mai convenabilã este combinaţia
eolian - fotovoltaic. Ziua se produce sigur curent, cu ajutorul lumini naturale, iar noaptea, se poate produce energie pe bazã de
vînt

Proprietarul service-ului General Master din Bascov, Emanuel Codausi, a terminat Conservatorul, este profesor de pian, a stat în Germania 14 ani, iar de 10 ani se ocupã de recondiţionãri tehnice de orice fel, pe lîngã cele auto, fãcînd personal suduri speciale în argon. Totuşi, casa şi atelierul sãu nu sînt conectate la reţeaua electricã publicã, fapt care îl bucurã, pentru cã a reuşit sã nu mai fie afectat de opririle de curent din comunã. „La noi în Bascov se ia curentul de multe ori, chiar zilele trecute au fost opriri foarte mari, ore întregi. De aceea, eu am cãutat o soluţie pentru un sistem, ca sã am permanent alimentare şi sã nu mai fiu afectat. Ştiam de panourile solare, deoarece tatãl meu a fost inginer electronist, de la el mi-a şi rãmas pasiunea. Am cãutat şi pe Internet şi am fãcut un drum pînã lîngã Frankfurt, în Germania, fiindcã la noi firmele care se lãudau cã vînd aşa ceva aveau preţuri prea mari, fãrã sã aibã ceva pe stoc, care sã poţi vedea. Oamenii de acolo mi-au şi explicat foarte multe. Ei aveau acolo şi laborator de cercetare, iar producţia efectivã, bineînţeles, ca la orice lucru electronic, se fãcea în Asia, în Taiwan“, ne-a spus Emanuel Codausi, care şi-a cumpãrat deocamdatã douã panouri fotovoltaice de 100 waţi/orã, ce produc în zece ore 2 kilowaţi, preţul lor fiind de 4 euro/watt, adicã 800 de euro. Pe lîngã ele, a mai luat  o centralã eolianã de 300 w/h, costul acestora, cu tot cu regulatoarele de tensiune ridicîndu-se la 2.000 de euro. „Totuşi, ce am este destul de puţin, iar pentru o putere mai mare, folosesc şi un generator ceva mai puternic, trifazic, de 10 kW, de 1.500 euro, pe care îl folosesc pentru utilajele alimentate la 380 V - hidrofor sau pompã de apã. Ele au nevoie de alt gen de transformare, separat. Dar pentru o casã nu îţi trebuie un astfel de generator, ci ai nevoie doar de unul obişnuit, de 3-4 kw/h, care sã te ajute la încãrcarea bateriilor pentru cazurile extreme, cînd nu mai ai luminã deloc sau nu mai bate vîntul“, mai spune Codausi, care le-a recomandat şi vecinilor sã îi urmeze exemplul. Dacã eoliana se poate monta doar la „cineva care a constatat cã are permanent astfel de energie“, celulele fotovoltaice „sînt mai sigure, pentru cã, indiferent dacã ai vînt sau nu, ciclul luminã - noapte e permanent“. Cea mai indicatã e, însã, combinaţia eolian - fotovoltaic, pentru cã „dacã eşti într-o zonã cu vînt, acesta bate şi noaptea, iar generatorul funcţioneazã de la viteze de 1,8 m/s, adicã  6,5 km/h, deci nu foarte mare“. La viteze ale vîntului de peste 180 km/h, palele trebuie, de altfel, sã se plieze, sã se autoblocheze ori sã se aşeze în direcţia vîntului, pentru a nu fi smulse“, ne-a mai explicat proprietarul, care se gîndeşte sã-şi construiascã instalaţii. Panourile fotovoltaice se monteazã pe acoperiş, iar curentul produs de ele trece printr-un regulator de tensiune şi se stocheazã în baterii. De la baterii cablurile intrã într-un invertor de putere, care primeşte tensiunea de 12 volţi şi o transformã în 220 volţi, alimentînd apoi totul din casã. Dupã ce sistemul a fost montat, el nu mai necesitã alte intervenţii.

„Pot produce  şi eu generatoare“
Pe Emanuel Codausi l-am gãsit tocmai cînd fãcea „spionaj economic“, avînd generatorul dezmembrat, pentru a vedea cum e fãcut. „Vreau sã trecem la producţie. Cred cã într-o sãptãmînã se poate confecţiona aşa ceva. Am gãsit deja în România, la Urziceni, un producãtor de magneţi puternici, care se pot folosi“, mai spune Codausi. El s-a gîndit şi la un preţ al generatoarelor eoliene artizanale: „1,5 euro pe watt, adicã, pentru unul de 1 kw, 1.500 euro“. Curentul produs de o astfel de instalaţie nu poate fi folosit ca atare, pentru cã nu este constant, ci trebuie încãrcat în baterii. „Eu mi-am luat baterii din Piteşti, de 210 amperi, costã
680 de lei, plus TVA, bucata.  Am 20 de baterii, deci de 16.000 lei şi aproape 5.000 de amperi. Ajung pentru cel puţin 48 de
ore. Pentru o casã cu trei - patru camere şi dependinţe, investiţia pentru a te alimenta singur cu energie se ridicã la 7 - 10.000 de euro, cu tot cu celule, baterii  şi montaj. Investiţia se amortizeazã, însã, în timp, cam în trei ani de zile“, mai spune Emanuel Codausi.

Încãlzire din pãmînt
Elena Loghinescu, proprietara unui imobil de trei etaje, din Piteşti,  Bdul Republicii, a decis cã, pe lîngã preţul renovãrii casei, poate suporta şi o alimentare cu energie termicã sistem „pompã de cãldurã“. Acest sistem presupune foraje la adîncimi mai mari de 100 - 200 m şi folosirea diferenţelor de cîteva grade de temperaturã faţã de suprafaţã, pentru crearea de energie termicã, folosind o instalaţie inversã decît cea a frigiderului. Pentru asemenea sisteme, se poate utiliza fie aerul din foraj (ce are un randament mai mic de încãlzire), fie apa freaticã de mare adîncime, cum este cazul imobilului de pe Republicii. „Aici este un foraj la 100 m şi se foloseşte apa freaticã. 4 - 7 luni dureazã construcţia, pentru cã nimeni nu ţine aceste lucruri pe stoc, ci noi le-am adus din Suedia. Pompa costã 10-12 mii euro, forajul costã 120, plus TVA, per metru liniar şi celelalte utilaje necesare mai costã 10.000 de euro. Nu se amortizeazã imediat, dar pentru o casã mare, unde costul încãlzirii cu gaz e o problemã, reprezintã o variantã. Am fãcut un calcul şi întreţinerea pe utilitãţi e redusã cu 60-70%. În loc sã dai 30 milioane pe gaze, cheltuieşti 10 milioane cu curentul şi nici nu mai ai nevoie de verificãri la gaze din doi în doi ani“, ne-a spus inginerul care se ocupã de pompã, Liviu Soare, de la UniTC. Instalaţia, la care încã se lucreazã, va asigura încãlzirea caloriferelor la 50 grade, dar are unele limitãri, pentru cã proiectul fãcut prevede îngroparea ţevilor la doar 80 cm sub pãmînt, ceea ce poate afecta randamentul în cazul unor temperaturi exterioare foarte scãzute. Şi la versiunea mai ieftinã a instalaţiei (cea pe bazã de aer, care prevede şi un foraj mai puţin adînc şi costã 10 - 15.000 euro cu tot cu montaj, dacã sînt deja montate caloriferele), temperatura pînã la care funcţioneazã garantat este de 0 grade. Pompa de cãldurã poate fi montatã şi pentru locuinţele din zonele izolate şi folosite frecvent, în scopul de a scãpa de mizeria creatã de lemne şi a creşte confortul locuinţei.
(Curierul Zilei)

Comentarii

Comentariu nou

Comentarii
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
UBB:	-culoare-aquanegrualbastrufuchsiagriverdelimemaronavyolivepurplerosuargintiutealalbgalben -marime-minusculmicmediumareimens

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."