|
Scris de aphrodita
|
|
Duminică, 15 Februarie 2009 13:01 |
Povestea este intotdeauna despre cautarea adevarului , indiferent de ceea ce poate aduce cu sine . Chiar cand nimic nu este ceea ce pare a fi , cand totul este ascuns , exista un centru de care nu poti fugi : cel/cea care esti cu adevarat , ceea ce simti , ceea ce esti in sinea ta .
Pentru prima data in viata ei nu se gandea la nimic . Nu avea nevoie de nimic . Nu cerea aprobare de la nimeni . Era dedicata complet propriului ei adevar . Iar adevarul era langa ea , plutea deasupra ei , plutea in intuneric. Era fericita caci invatase in sfarsit sa fie blanda cu ea insesi . Sa construiasca pe ceea ce are , si nu pe ceea ce si-ar dori , deoarece dorinta este o iluzie care vine si pleaca . Adevarul de azi , ramane insa adevar si maine ... Adevarul ei era El . Era terenul solid , momentul de fata , Prezentul . Era El , barbatul care statea nemiscat , oglindind-o. Cel care o privea lung , grav , si ii dadea senzatia ca privirea aceea aprindea un foc in adancul trupului ei . ,,Nu se intampla cum sau cand vrei tu . '' - se mustra in sinea ei , odinioara. Acum insa era fericita . Invatase ca ceea ce iubea , ceea ce dorea , inflorea prin devotament , prin consecventa , prin totala-i dedicare. ,, Ceea ce iubesti ,prospera . Se desfasoara . Aceasta este miscarea de gratie in viata ta .'' - isi repeta acum , cu o exaltare feroce.
P.S : E posibil sa nu stii cum sa ajungi la ea , dar este absolut sigur ca ea este acolo
|
|
Actualizat Marţi, 12 Mai 2009 20:45 |