|
Scris de aphrodita
|
|
Sâmbătă, 07 Februarie 2009 11:28 |
De fiecare data cand incerca sa-i deseneze schita lui , fie si in gand , creionul fugea in toate directiile. Incerca sa afle ce avea el diferit . Raspunsul se lasa usor asteptat iar tacerea ii incremenea parca simturile.
Cert este ca ii placea ca nu o intreba cand iubeste , nu o intreba cand plange , ii placea ca aparea in prag neanuntat , ii placea ca uneori o dezbraca prea repede , ii placea ca inchidea ochii pentru a putea gresi , ii placea ca prelungea suferinta facand-o sa astepte parca un miracol , ii placea ca atunci cand tacea vorbea atata despre el ...
Uneori se infierbanta atat de tare cand il avea in preajma , ca se trezea facand marturisiri aprinse : '' am sa invat sa-ti numar bataile inimii , sa te cunosc ,sa te recunosc ,sa te regasesc !'' . Si atunci , cu acelasi calm dintotdeauna , mana lui ii desena zambetul : '' Ai invatat ceva din greseala ta ? '' - o intreba zambind la randu-i .
Senzatia pentru ea era similara cu aceea cu care privesti un pom de 2 ori . O data ii vezi crengile in repaus, altadata in miscare . Fiecare privire aruncata trezea intrebari . Si cel mai mult ii placea sentimetul ca era si contributia ei , caci nu exista culoare fara un OCHI sensibil la culoare , asa e cititorule ?
|
|
Actualizat Sâmbătă, 07 Februarie 2009 14:55 |