|
Scris de aphrodita
|
|
Miercuri, 08 Iulie 2009 21:13 |
|
Scriu si cateodata trece prin camera parfumul unei imagini. Cand ridic capul sa o prind, deja s-a si topit. Ma duc la fereastra. Ascult ploaia. Ce incearca sa spuna aceste sunete? Povestesc oare despre trecutul si existenta ta, a mea, a noastra? Stau la fereastra si numar picaturile de ploaie care se izbesc de fereastra mea. Tacere... Doar atat cere ploaia de afara. Dar nu vreau sa accept taceri prea lungi si atunci voi tresari din colt in colt! Voi intinde apoi mana si voi atinge ploaia rece! Shhhttt... este ploaia care te-a adus aici....Vreau sa fac dragoste cu vantul, sa fac dragoste cu ploaia, sa fac dragoste cu tine! Doamne, niciodata ploaia nu mi s-a parut atat de ostila...Un vant puternic deschide dintr-o lovitura geamul. Tresar speriata, tipand ascutit.
''Sunt eu...'' - te aud spunand incet si dulce. Vin langa tine repede. Te sarut cu o agresivitate trista si simt cum ating fericirea cu varful degetului. Vorbesc apoi cu gandurile tale. Doamne, cat imi place sa fac asta! Ploua torential iar picaturile de ploaie se transforma in lacrimi de fericire, in melodii de regasire. Nu-mi amintesc in ce moment ploaia mi-a vorbit pt prima data. O sa tin minte insa, pt totdeauna, ceea ce mi-a spus ACUM...
P.S.: Asculta ploaia ! De aici incep toate revelatiile ... :).
|
|
Actualizat Miercuri, 08 Iulie 2009 22:11 |