|
Scris de aphrodita
|
|
Marţi, 10 Martie 2009 00:30 |
Neavand ceva mai bun de facut,se duse sus,in camaruta ei.Se aseza in fata ferestrei deschise si,cu cotul sprijinit de pervaz si obrazu-n palma ,cazu pe ganduri.Buzele i se tuguiara ca pentru a primi atingerea altor buze.Zambi sireata.Ea...frumusetea insasi.Frumusetea careia nu ii pasa de privirea atintita asupra ei.Neimblanzita,calina.Tremuratoare.Tot ceea ce poate naste mai inspaimantator frumusetea.
Stia un singur lucru: ori de unde a venit,orice a facut, oricine i-a fost drag,acum era in sfarsit al ei.Nu-i mai gasea ridicole nici cuvintele,nici gesturile.Cu toate ca adusese o oarecare neorinduiala in imaginatia ei plina,nu ii displacea nimic din ce zicea,nimic din ce facea.(Lucrul neasteptat are un farmec deosebit,cititorule!).Spiritul cel mai scanteietor era acum al ei.Ii infrumuseta existenta, ii domolea instinctele rautacioase.Ii promitea credinta si i-o cerea. Ii dadea fericirea si i-o pretindea. Cugetand astfel,i se paru deodata ca-l zareste.Un fior lung ii strabatu fiinta,respiratia i se opri,pulsul ii zvacnea,inima i se zbatu spasmodic,gata sa-i sara din piept.Aceasta imagine o tulbura intr-atat incat incepu sa ii murmure numele.Isi musca buzele arse ,vazand ca se inselase ,si zambi cu surasul ei de luptatoare feroce...
P.S.: Fiecaruia ii este harazit un ulcior de iubire din care sa soarba
|
|
Actualizat Marţi, 12 Mai 2009 20:44 |